Eseistica , de mare forta intelectuala , a lui Gh. C. Nistoroiu se intemeiaza pe o eruditie iesita din comun care insa nu-i o ” cunoastere de carte rara” ce conduce adeseori la sterilitate si la studii de tematica minora ci,fiind stiinta insusita care lucreaza la formula intelectuala , produce un gen de ” contributie ” cu gen indefinit ,deopotriva filosofie a culturii si indrumare cu aspect traditional. Carturarul ,caci un carturar autentic este acest autor despre care abia mai recent a inceput sa se stie mai mult, inainteaza pe o directie care altadata a fost ilustrata de ” autohtonismul profetic”al lui Hasdeu si N.Densusianu iar , mai incoace , de Constantin Noica , Paul Anghel si Petre Tutea. Ceea ce ii lipseste inca lui Gh. C. Nistoroiu este ” bibliografia operei”,adica opera manifestata prin titluri caci altfel ,in constitutia intregului impresionant de clar,ea exista si se calauzeste dupa un ceas interior oranduit pe ciclurile lungi.Opera lui s-a alcatuit prin reflectie si ” scris secret” si cu rost de perfectionare interioara, de un calugarism mirean, si , intocmindu-se in penumbra precum in vremurile fanariote , pastreaza ceva de inactualitate de privire superioara care apartine “modelului eminescian”,unde ” ce e val ca valul trece”. Insa ,cu toate acestea , cateva culegeri de eseuri documenteaza prin forma finita imensul santier ce se afla indaratul titlurilor prea putine iar intre acestea ” Privire sub Coroana” este cea mai reprezentativa. Aici s-au adunat deopotriva stiinta de carte , atitudinea nesovaielnica si ,la drept vorbind, un model interior de solutie autohtonista ce reazema intotdeauna analiza si face argumentele imbatabile. Caci ,asemeni unui monah dintr-un ordin militar , autorul iese arareori din chilie insa atunci cand o face procedarile sunt nediscutabile, metoda arata exercitare prelunga iar incheierile nu se pot pune in discutie.
Aceste admirabile ” preliminarii” sunt,de fapt,un breviar care se asterne in randuri paralele cu examinarea ce se face unui obiect definit(imbatabila si aceasta,fara nici o indoiala ) si de unde rasuna pretutindeni ecourile ideologiei ” clasei pozitive”eminesciene , ale “statului taranesc” iorghist, ale “haretismului ” de iluminat ce se scoboara in popor si , in ultima analiza, intreaga doctrina a identitatii care ar fi putut sa fie si deocamdata nu a reusit sa existe altfel decat in ipoteza.Insa ideea insasi ca aceasta nu a devenit piesa de muzeu si lucreaza direct si ofensiv poate fi un semn ce se va intelege vreodata.
ARTUR SILVESTRI

______________________________

_________________________
_________________________
_________________________